Prezentarea proiectului

Terminologia românească meteorologică (ştiinţific vs popular) a fenomenelor atmosferice. Studiu lingvistic, finanţat CNCS (indicativ PN-II-ID-PCE-2011-3-0656). - se desfăşoară în perioada octombrie 2011 – octombrie 2016, la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” (director de proiect: CS I dr. Cristina FLORESCU).

Premise teoretice

Analiza lingvistică este întreprinsă contrastiv între două niveluri lingvistice ale grupului lexical care desemnează, în limba română, fenomenele atmosferice. Cercetarea urmăreşte atât nivelul limbii literare – limbajul ştiinţific, cât şi acela al limbii populare (în sensul larg al termenului, cuprinzând elementul dialectal şi cel comun).

Privind lucrurile din punct de vedere coşerian, se studiază delimitările diastratice (valenţele socio-lingvistice ale proiectului sunt evidente) şi diatopice (analizele dialectologice se impun). Diafazia este prezentă în procesul delimitării elementelor expresive de nucleul denotativ al elementelor lexicale şi în taxonomia variantelor stilistice (atunci când este cazul).

Studierea diacronică a faptelor de limbă s-a impus pe parcursul primului an de derulare a proiectului în discuţie; sunt avute în vedere: etimologiile, structurarea cronologică a sensurilor și citărilor, indicarea primei atestări a lexemelor aparţinând fiecărei serii terminologice în parte (ori de câte ori este posibil).

În permanenţă, cercetarea argumentează exegetic faptul că se operează cu realităţi lingvistice care se circumscriu unor universuri de cultură diferite. Pe de o parte, caracterul cult al terminologiilor ştiinţifice (Ts), pe de altă parte, caracterul regional / dialectal al terminologiilor populare (Tp) le conferă acestor două categorii terminologice trăsături distinctive specifice care sunt analizate lingvistic şi marcate lexicografic ca atare. Caracterul contrastiv al studiului impune, ori de câte ori este necesar, dificile corelări de tip izomorf la nivel semic.

Zonele de maximă dificultate a întreprinderii sunt reprezentate de elementele de suprapunere lexicală între cele două categorii terminologice. Această suprafaţă de suprapunere este tratată în mod specific, atât în Dicţionarul fenomenelor atmosferice (DFA) (cf. infra), cât şi în studiul lingvistic.

Sistemul de lucru

Se prevede cercetarea în paralel a ambelor tipuri de limbaje din nevoia corelării termenilor ştiinţifici şi a celor dialectali cu nucleul terminologic central reprezentat de cuvintele aparţinând fondului principal lexical al limbii române.

Colaborarea cu specialistul meteorolog este un factor decisiv în derularea proiectului, axându-se, în principal, pe două coordonate: a) selectarea cât mai adecvată ştiinţific a termenilor care desemnează numai fenomenele atmosferice; b) definirea termenilor de strictă specialitate care, în actualul moment de dezvoltare a lexicografiei academice româneşti (actualizarea vechii serii DA a Dicţionarului limbii române), impune reorganizări lexicologice şi lexicografice analitice semnificative şi aduce noi clarificări semantice în arealul cercetării.

Este restrâns (adaptându-se la timpul proiectului avut în vedere) la studiul lingvistic al terminologiei româneşti privind numai fenomenele atmosferice. Analiza se situează în cadrul cercetărilor lingvistice lexicologice centrate asupra câmpurilor lexico-semantice ale limbii române.

Obiectul cercetării

Cercetarea grupurilor lexicale poate fi făcută din mai multe perspective analitice: cf. (Ursu: 1962; Bidu-Vrânceanu 2012) – terminologii ştiinţifice, sau (Coteanu: 1973; Chivu: 2000; Zafiu: 2001) – variaţii stilistice, ori (Bidu-Vrânceanu 2005) – câmpuri lexico-semantice etc.

Proiectul propune un studiu lexicologic comparativ între două terminologii specializate, cf. (Florescu: 2008, Florescu: 2010). Indiferent de direcţia de cercetare, limbajul meteorologic al limbii române nu a mai fost studiat, fiind evident înaltul caracter de originalitate al demersului.